Dorohoi

Dorohoi este un municipiu situat în județul Botoșani, în regiunea istorică Moldova, în nord-estul României. Așezat pe malul drept al râului Jijia, la confluența cu pârâul Buhai, orașul se află la intersecția paralelei de 47°58′ latitudine nordică cu meridianul de 26°23′ longitudine estică, la aproximativ 35 km nord-vest de municipiul Botoșani (reședința de județ). Până în 1950 a fost reședința fostului județ Dorohoi.

Date geografice

Relief

Municipiul Dorohoi este situat în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibănești (de pe stânga văii Siretului) și Câmpia Moldovei pe cursul superior al râului Jijia. Dealurile de la nord, nord-vest și vest de oraș sunt Măgura Ibănești (385 m), Pietriș-Dersca (472 m) și Hapăi (472 m). Relieful este fragmentat de Jijia și afluenții săi: pâraiele Buhai, Morii, Criva și Ghițăloaia. Altitudinea cea mai coborâtă se înregistrează în albia majoră a Jijiei (140–150 m), iar cea mai ridicată pe Dealul Tirinca (193 m). Solurile predominante sunt cernoziomurile de silvostepă și stepă.

Rețea hidrografică

Dorohoi este așezat pe malul drept al râului Jijia, la confluența cu pârâul Buhai. Jijia, unul dintre principalii afluenți ai Prutului, se lărgește în uzura nordică a orașului formând un lac. Alți afluenți care străbat teritoriul municipiului sunt pâraiele Morii, Criva și Ghițăloaia, care se unesc cu pârâul Buhai. Spre vest, la aproximativ 15 km, se află valea Siretului, iar spre nord-est, la 35–40 km, valea Prutului.

Climă

Clima regiunii este temperat-continentală, cu influențe de silvostepă. Temperatura medie anuală este de aproximativ 8–9 °C. Datorită poziției la 47°58′ latitudine nordică, orașul primește o cantitate de căldură mai mică decât localitățile din sudul țării, zilele sunt mai lungi cu aproximativ o jumătate de oră la solstițiul de vară, primăverile întârzie cu circa două săptămâni, toamna vine mai devreme, iar iernile sunt mai lungi. Temperatura maximă înregistrată a fost de 38 °C (6 august 1905), iar cea minimă de −32,5 °C (5 februarie 1940).

Demografie

La recensământul din 2011, populația municipiului Dorohoi era de 24.309 locuitori, dintre care 21.860 români (89,9%), 375 romi (1,5%), iar 2.074 locuitori (8,6%) aparțineau altor etnii (evrei, ucraineni, germani, maghiari, turci ș.a.). Din punct de vedere confesional, 20.957 erau ortodocși (86,2%), 496 penticostali (2,0%), 403 creștini după evanghelie (1,7%), iar 2.453 persoane (10,1%) aparțineau altor confesiuni. Populația a cunoscut un declin ușor la recensământul din 2021, înregistrând 22.893 de locuitori, în linie cu tendințele demografice generale ale regiunii.

Istorie

Prima mențiune documentară a localității datează din 6 octombrie 1407, când boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov (Lvov) omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, Władysław II Jagiełło. Printre semnatari se afla și Mihail Dorohoianul, considerat de istoricul Gheorghe Ghibănescu drept întemeietorul activității administrative la Dorohoi. La 8 octombrie 1408, Dorohoi este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. În secolele XIII–XIV, așezarea a purtat numele Dorogunea — denumire de la care a derivat toponimul actual (în slavă doroga înseamnă „drum”).

În anul 1495, domnitorul Ștefan cel Mare a construit Biserica „Sfântul Nicolae”, monument de arhitectură religioasă moldovenească. În secolul al XV-lea, orașul a devenit centrul administrativ al Moldovei de Nord. În 1509 a fost prădat de poloni, iar în anii 1510 și 1513 a fost jefuit de tătari. Refăcut în 1568, Dorohoi devine reședința vornicului Țării de Sus, funcție pe care o păstrează până în 1778.

De-a lungul secolelor, Dorohoi a fost pe rând reședință de ținut, de isprăvnicie, de district, de ocol, de plasă și de județ. La 1857, Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ținutului Dorohoi, a prezentat în ședința divanului ad-hoc al Moldovei doleanțele românilor. În anul 1888 a fost inaugurată stația de cale ferată (15 decembrie), iar în 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi–Iași.

În 1950, prin Legea nr. 5/1950 de desființare a județelor, județul Dorohoi este desființat, iar orașul devine parte a județului Botoșani. În 1959, Dorohoi este alimentat cu energie electrică de la propria uzină, iar în 1962 se introduce alimentarea cu apă. La 24 noiembrie 1994, prin Legea nr. 113/1994, Dorohoi este declarat municipiu, având în subordine localitățile componente Dealu Mare, Loturi Enescu și Progresul.

Obiective și atracții turistice

Monumente istorice și de arhitectură:

• Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnească (1495) — ctitorie a lui Ștefan cel Mare, monument istoric de arhitectură religioasă în stil moldovenesc cu elemente bizantine. Fațadele sunt decorate cu arcade oarbe, firide și ocnițe, cu ceramică smălțuită policromă și ancadramente de factură gotică. În interior păstrează picturi murale executate între 1522–1525, inclusiv un tablou votiv care îl înfățișează pe Ștefan cel Mare alături de soția sa, Maria-Voichița. Clopotnița datează din 1871. Biserica a fost restaurată în 1896, 1908, 1921 și 2003–2009.
• Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1779) — construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu pisanie românească în litere chirilice. Catapeteasma datează din 1794, pictată în stil bizantin de zugravul Ananiie de la Suceava.
• Casa cneazului Moruz (1850) — astăzi sediu al unei școli.
• Clădirea fostei Prefecturi a județului Dorohoi (1878–1887) — construită în stil baroc după planurile unor arhitecți italieni, renovată în 1898–1899 sub coordonarea arhitectului Alexander Saint Georges. Inaugurată la 28 noiembrie 1900. Declarată monument istoric în 2010.
• Clădirea Liceului „Grigore Ghica” (1880) — construită după planul arhitectului Leonida Negrescu.
• Clădirea Primăriei municipale (1903–1905) — construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, inaugurată la 4 martie 1907.
• Monumentul „Ostaș în luptă” — ridicat în cinstea celor căzuți în Primul Război Mondial.

Muzee:

• Muzeul de Științele Naturii — inaugurat în 1953 și mutat în 1968 în clădirea fostei Prefecturi. Dispune de 21 de săli de expoziție și peste 276.000 de piese: mamifere, păsări, lepidoptere exotice, fluturi, insecte, moluște, crustacee, reptile, corali, minerale ș.a. Include și o colecție importantă de fluturi datorată profesorului Alexandru Nemeș, precum și o sală cu exponate de artă contemporană din sticlă și porțelan (1985–1988).
• Muzeul Memorial „George Enescu” — inaugurat în 1957, amenajat în casa lui Costache Enescu (tatăl compozitorului), unde marele muzician a locuit timp de 9 ani.

Natură și peisaje:

• Lacul de pe Jijia — format prin lărgirea râului în partea nordică a orașului.
• Dealurile Bour-Ibănești — peisaje colinare pitorești la nord și vest de oraș (Măgura Ibănești 385 m, Pietriș-Dersca 472 m, Hapăi 472 m).
• Valea Siretului — la aproximativ 15 km vest.
• Valea Prutului — la 35–40 km nord-est.

Personalități marcante

• Mihail Dorohoianul (sec. XV) — boier moldovean, considerat întemeietorul activității administrative la Dorohoi.
• Vasile Buțureanu (25 decembrie 1858 – 1 ianuarie 1941, Iași) — mineralog de renume.
• Păstorel Teodoreanu (30 iulie 1894 – 17 martie 1964, București) — scriitor, epigramist și avocat, una dintre cele mai pitorești figuri ale literaturii române interbelice.
• Octavian Cotescu (14 februarie 1931 – 22 august 1985, București) — actor de teatru și film, personalitate marcantă a scenei românești.
• Dan Pița (n. 11 octombrie 1938) — regizor de film și scenarist, reprezentant al „Școlii de film de la București”, cunoscut pentru filme precum Concurs, Faleze de nisip și Hotel de lux.
• Leon Dănăilă (n. 1 iulie 1933) — academician, medic neurochirurg de prestigiu mondial, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. Cetățean de Onoare al municipiului Dorohoi.

Infrastructură

Dorohoi este un important nod rutier și feroviar din nordul Moldovei. Orașul este traversat de drumurile naționale DN29A (Dorohoi–Botoșani) și DN29B (Dorohoi–Suceava), precum și de drumurile județene care îl leagă de localitățile învecinate. Stația de cale ferată a fost inaugurată la 15 decembrie 1888, iar în 1896 s-a dat în folosință linia Dorohoi–Iași, electrificată ulterior. Astăzi, Dorohoi este conectat la rețeaua feroviară națională prin linia Dorohoi–Botoșani–Iași.

Din punct de vedere economic, municipiul se remarcă prin producția de mașini-unelte grele (folosite pentru deformare plastică), confecții și tricotaje, încălțăminte, sticlărie pentru menaj, obiecte din porțelan, corpuri pentru iluminat electric, preparate din carne și lapte. De asemenea, este un important centru pomicol regional.

În domeniul educațional, în Dorohoi funcționează Seminarul Teologic Liceal, Liceul Teoretic „Grigore Ghica”, Liceul cu Program Sportiv, școli generale și grădinițe. Orașul dispune de Bibliotecă municipală și de spitale și dispensare care deservesc atât municipiul, cât și zona rurală înconjurătoare.